Ca şi Borges, care ştia că o naraţiune de orice fel devine cu atât mai interesantă cu cât este mai misterioasă, Marías scrie despre crimă, sinucideri, chiar şi despre fantome în volumul Când eram muritor. Enigmatice, adesea eliptice, cu personaje dintre cele mai ciudate, de la naratorul-fantomă din povestirea care dă titlul volumului până la asasinul din Binoclul spart sau viitoarea actriţă în filme porno din Mai puţine scrupule, cele douăsprezece povestiri cu finaluri neaşteptate sunt incursiuni în nişte destine sfărâmate sau deraiate de pasiuni bruşte, de orbire, de nefericire sau depresie, istorisite de un narator care pare a sta în afara orbitelor acestor existenţe.