Gaston Bachelard, unul dintre cei mai importanţi gânditori ai secolului XX, înţeleptul retras din faţa deşertăciunilor lumii pentru a se apleca asupra misterelor elementelor esenţiale – focul, apa, pământul şi aerul – celebrează în aceste texte scrise între 1939 şi 1962 dificila sinteză dintre imaginaţie şi reflecţie.

Fie că ne vorbeşte despre Baudelaire, Balzac ori Monet, Bachelard, care se declară mai degrabă visător decât filosof, le acordă tuturor oamenilor de spirit dreptul de a visa, subliniind că arta va rămâne întotdeauna fidelă valorilor onirice şi că lumea este intensă înainte de a fi complexă.