Gaston BACHELARD
Gaston Bachelard, (1884 - 1962) este cunoscut ca filosoful ştiinţelor şi al poeziei. A făcut studii de fizică, înainte de a deveni interesat de filosofie. După un doctorat la Sorbona, a predat câţiva ani la Facultatea de Litere din Dijon, iar din 1940 până în 1954 a fost profesor de istorie şi filosofie a ştiinţelor la Sorbona. În 1955 a fost ales membru al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice, iar în 1961 a fost distins cu Grand Prix National des Lettres.
Epistemolog ilustru, Bachelard este autorul unei opere impresionante legate de cunoaştere şi de cercetarea ştiinţifică, inventând conceptul de «psihanaliză a cunoaşterii obiective». A fost în mod deosebit interesat de raporturile dintre literatură şi ştiinţă, dintre imaginar şi raţionalitate, raporturi care pot fi conflictuale şi complementare. Gaston Bachelard rămâne în primul rând cunoscut publicului român ca autorul tetralogiei Apa şi visele. Eseu despre imaginaţia materiei, Aerul şi visele. Eseu despre imaginaţia mişcării, Pământul şi reveriile voinţei. Eseu asupra imaginaţiei forţelor, Pământul şi reveriile odihnei, eseu asupra imaginilor intimităţii, precum şi al volumului Psihanaliza focului.
Gaston BACHELARD
Gaston Bachelard, unul dintre cei mai importanţi gânditori ai secolului XX, înţeleptul retras din faţa deşertăciunilor lumii pentru a se apleca asupra misterelor elementelor esenţiale – focul, apa, pământul şi aerul – celebrează în aceste texte scrise între 1939 şi 1962 dificila sinteză dintre imaginaţie şi reflecţie....
Gaston BACHELARD
„Filosofia lui nu nu este din punct de vedere psihologic un negativism, ea nu conduce, faţă de natură, la un nihilism. Din contră, ea purcede, în noi şi în afara noastră, de la o activitate constructivă. Ea pretinde că spiritul care lucrează este un factor de evoluţie. A gândi bine realul înseamnă a profita de ambiguită...
